miercuri, 17 decembrie 2025

Concursul patrulelor - Predeal (1934)

Demarata in 1924, participarea Romaniei la concursuri militare internationale de ski se incununeaza in anul 1934 printr-un dublu succes: sportiv (Romania clasandu-se pe primul loc, in fata Iugoslaviei, Poloniei si Cehoslovaciei) si de organizare (cu aportul nemijlocit al ofiterilor de la IMEF).

Trebuie mentionat ca patrulele militare sunt precursoarele biatlonului, ca disciplina sportiva.

Primul concurs militar international la care a participat si armata romana a avut loc in Cehoslovacia in anul 1924, cand reprezentantii nostri s-au clasat al 3-lea intr-un lot de 3 concurenti (Cehoslovacia, Polonia si Romania).
In 1926 firul intrerupt se reia prin organizarea din Polonia unde n-am reusit altceva decat sa ne confirmam clasa stabilita cu doi ani inainte.
La Olimpiada din 1928 de la St. Moritz, unde a avut loc si un concurs militar international, fara tragere, obtinem locul 8 din 9 concurenti.
In acelasi an, tot in cadrul competitiilor militare dinainte, la Sb Plesso (Cehoslovacia) reprezentantii nostri se claseaza in locul 6 din 6 concurenti.
Anul urmator skiorii nostri din armata concureaza in Polonia si cuceresc locul 3 din sase concurenti, venind dupa Finlanda si Polonia. Este primul nostru succes international, mai ales ca pana la km 22 conduceam inaintea finlandezilor.
In anul 1931 are loc la Predeal penultimul concurs militar de ski cu participarea Austriei alaturi de Mica Intelegere si – desi la noi in tara – ne clasam in locul 3. (1)

Predealul e din nou in agitatie. Astazi se desfasoara probele primei zile a campionatelor militare internationale, dotate cu cupa “M.S. Regele Carol al II-lea”. Aceasta competitie cuprinde doua serii de manifestari.
Partea intaia vizeaza probele de iarna, pe ski si a inceput astazi, continuand marti, iar partea a doua prevazand intreceri de fond, scrima, innot, foot-ball si calarie urmeaza a avea loc in cursul lunii iunie a anului curent.
Armata participanta care va intruni maximum de puncte in aceste concursuri, va castiga cupa. […]


Inca de la orele 9 si jumatate incep sa se arate oaspetii. Printre primii sositi se afla si d. Ciolac Antici, ministrul Iugoslaviei, d-na si d. Jan Seba, ministru plenipotentiar al Cehoslovaciei, d. gen. Gorski, inspector general de armata, d. general Condeescu, inspector general de armata, d-na si d. general Antonescu, seful Marelui Stat Major, d. general Todicescu, d. general Virgil Badulescu, d-na si d. colonel Arcisgenski, atasatul militar iugoslav, colonelul Pika, atasatul militar cehoslovac, colonel Popovich Milian din partea Iugoslaviei, capitan Novak, conducatorul echipei cehe, colonei Strat, Grigoriu, Goescu, Mihail, Petrini, Lascar, Dumitrescu, Camenitza si altii, d-nii Rosetti, Golescu, Em. Palangeanu, dr. Lascar, Hergot, Pompei, Mocinski, maior Al. Savulescu-Tane, capitanii C.F. Nicolaescu, directorul serviciului propagandei din O.N.E.F., Dimancescu, Medeleanu, Serbanescu, Dolinescu. [...]
Se anunta ordinea plecarii. Prima patrula desemnata de sort sa ia startul este cea a Cehoslovaciei - marea favorita a concursului, careia ii va urma in ordine Iugoslavia, Romania si Polonia. [...]


Cursa a fost una din cele mai disputate si mica diferenta care desparte arata ca armatele tarilor Micei Intelegeri au omogenitate in ceeace priveste mersul pe ski. (2)


Dintre elementele noastre militare, grupa: Locot. Cucu, soldatii: Cocvaci, Munteanu, Zapada si Codreanu s-a dovedit la inaltime.
Rezultatul de iarna:
1. Romania 16 puncte, Jugoslavia 10 p., 3. Polonia 8 p. si 4. Cehoslovacia 6 puncte. […]

[cpt. Ioan Dimancescu prezentand un raport din partea organizatorilor catre gen. Virgil Badulescu (dr) si lt-col. adj. regal Emil Palangeanu (stg)
in spate: cpt. Constantin Medeleanu – comandantul echipei Romaniei]

Ochiul vigilent al emeritului tehnician, locot. col. Adj. Regal Em. Palangeanu era peste tot, a controlat totul, a prevazut cele mai mici amanunte si a secondat cu competenta pe d. general V. Badulescu, directorul general al concursurilor, care a indeplinit “conbrio les honneurs”. In rezumat: o organizare de factura internationala de cea mai buna calitate. Ne asteptam la asa ceva. Sunt activitati proprii ale O.N.E.F.-ului. (1)



In seara de dupa intreceri, petrecuta la Cercul Militar din Bucuresti, meniul se “asorta” cu multa camaraderie intre toti cei implicati in victorie: sportivi, antrenori si organizatori [foto dreapta].



Alin Dimancescu


surse:
1 - Gazeta Sporturilor 16 februarie 1934
2 - Dimineata, 14 februarie 1934
(colectia Dimancescu)

foto:
Dimineata, 13 februarie 1934
colectia Muzeului Militar National
colectia Dimancescu

luni, 15 decembrie 2025

Sinaia – leagan al bobului romanesc

Apariţia bobului ca sport, în România, se situează în jurul anului 1909, când de fapt se semnalează primele coborâri. Întreaga activitate se reducea la câteva zile pe an, în preajma sărbătorilor de iarnă.

Începând cu anul 1910 apar și întreceri, participarea fiind foarte modestă. Tot în acest an apar primele articole în presă, care prezintă noul sport, dau amănunte asupra echipamentului, noțiuni de tehnică, de conducere etc. Această publicitate va stârni o adevărată vogă a bobului la Sinaia, dar acesta va rămâne totuşi practicat de un cerc restrâns de amatori cu posibilitati materiale.

Apariția și practicarea sporturilor de iarnă în Vechiul Regat este în strânsă legătură cu atenția acordată de familia regală. Regele Carol al II-lea era un bun schior și patron al Federației Societăților Sportive din România (FSSR), creată în 1912; mai târziu principesa Ileana va fi studentă a Academiei Naționale de Educație Fizică (ANEF), participând la taberele de iarnă de la Predeal; iar principele Nicolae - președinte de onoare al Clubului Sportiv Peleș Sinaia, publică în 1940 un volum intitulat "Manual de Ski - Tehnica alpină pentru toți".

Primele curse oficiale de săniuţe, de schi sau bob din Vechiul Regat s-au desfăşurat, chiar în 1912, pe pajiştea din faţa castelului Peleş.

Până în 1916, concursurile se defăşoară cu regularitate la Sinaia, fără reglementări precise. O confirmă prezenţa în boburi a 2, 4, 5, 6 persoane, formarea echipajelor mixte, fără categorii de vârstă, pilotarea bobului de către femei, folosirea aceluiaşi bob de mai multe echipaje constituite ad-hoc etc.

Dupa terminarea primului război mondial se reia activitatea turistică și sportivă, dar relansarea sporturilor de iarnă se va realiza cu aportul nemijlocit al trupelor de vânători de munte.

În 1921, la Sinaia, întrecerile de bob sunt organizate la proba cu 2 persoane şi cu echipaj mixt. Se remarcă "bobistele" Dina Berindei şi L. Grueff (conducătoarea echipajului).





Anul 1922 marchează înfiinţarea "Campionatelor Naţionale" la sporturile de iarnă.

Ascensiunea bobului începe din anul 1923, când se dispută mai multe concursuri dotate cu cupe. In 1925, la Sinaia, se construieşte prima pârtie de bob după proiectul ing. Sângiorzan, pe un versant vestic al dealului Furnica (plecarea de la stânca Sf. Ana, iar sosirea la Riegler, în preajma Castelului Peleş), pe un teren cedat de Eforia Spitalelor Civile. Pârtia "Principesa Elena" avea o lungime de 2100 m şi 10 viraje.


În anul 1926, traseul existent este corectat (la fel şi în anii următori), el având o lungime variabilă între 1430 - 2140 m şi 6 viraje.

La Campionatele Naționale din 1927 de la Sinaia se oferă cupa pentru "cel mai cutezător şi mai destoinic bober" pilotului aviator Alexandru Papană, în vârstă de 21 de ani, cel care va domina, în anii următori, competiţiile de bob.”



La start - echipajul Clubului "Aeronautica", condus de Alexandru Papană - 1. Organizatori (cpt. V.M. Ioan Dimăncescu - președintele Clubului Sportiv Peleș Sinaia - 2), autorități (Gh. Mateescu - primarul orașului Sinaia - 3) și suporteri (Wendy Muston, viitoarea soție a lui Constantin Noica - 4).
"Căsuţa de lemn, proprietatea comisiei Sporturilor de Iarnă, în care va fi instalat telefonul şi capul aparatului de cronometraj electric. De asemenea va fi un bufet şi un vestiar pentru concurenţi. Camerele au fost căptuşite şi amenajate prin îngrijirea harnicului sportman şi turist sinăian, d. W. Muston."
Lângă construcția de lemn se observă un cal, exista un serviciu pentru transportul boburilor la locul de start, cu ajutorul săniilor tractate de cai.
Campionatele naţionale, internaţionale şi militare de bobsleigh, săniuţe şi skeleton, concursuri locale de ski şi skijouring, 

surse:
-Federația Română de Bob-Sanie, Enciclopdia Educației Fizice și Sportului din România - Volumul I, Ediţia a II-a, Măiastra, 2015
-Universul, 16 ianuarie 1929
-Raluca Iosipescu, Inceputurile miscarii sportive in Romania, Patrimoniul sportului, Baze Sportiv Urbane de secol XX, Institutul Național al Patrimpniului, București, 2017  

foto: colectia Dimancescu

joi, 11 decembrie 2025

Sus la munte

Ioan Dimancescu a fost initiat inainte de primul razboi mondial in tainele muntelui de catre Niculae Bogdan (“Naluca Muntilor” sau “Mos Naluca”).
A fost membru al asociatiilor "Hanul Drumetilor" (1921-1926)


si "Turing Clubul Romaniei" (1926-1947)
(vezi si Anuarul Bucegilor, Sinaia, Editura Sectiei Alpine a Bucegilor, 1927)



In articolele publicate (1) a comparat muntele cu un „izvor de viata noua” la indemana oricui. Pentru a fi descoperit, in primul rand prin „plimbari si turism de munte”, iar mai apoi prin activitati realizate intr-un cadru organizat (alpinism si sporturi de iarna).

Din cadrul structurilor Federatiei Roman de Ski (ca vicepresedinte si presedinte in anii '30-'40), Ioan Dimancescu a sprijinit activitatea asociatiilor "Amicii Predealului" (1934-1940)


si "Ski Club Bucuresti" (1936-1944), al caror membru a si fost. 






1 -  cpt. Ioan Dimancescu - INEF, Muntele ca factor de intarire fizica si morala (serie de articole), Gazeta Sporturilor, ianuarie-februarie 1926]

duminică, 7 decembrie 2025

Organizarea concursurilor la Sinaia

"Toți hotelierii din Sinaia au consimțit importante reduceri la prețul pensiunei și camerilor in timpul concursurilor.

afis hotel

In tot timpul concursurilor vor funcţiona: Un serviciu de informațiuni privitoare la localitatea Sinaia, cu sediul la Villa Ungarth, un serviciu de informațiuni turistice al Turing Clubului Român, precum și un serviciu de transporturi pentru sănii particulare şi cai pentru ridicatul boburilor, cu sediul la Hotel "Joseph Ungarth", Str. Spătarul Cantacuzino No. 11.
Un Serviciu medical pentru concurenți, va funcționa sub conducerea d-lui Maior Dr. Marinescu, cu sediul la Cazarma Batalonului 1 Vânători de Munte.
In toate zilele de concurs se vor organiza diferite ceaiuri şi serate dansante, precum și un bal al "Sfatului Negustoresc" in seara de 2 Februarie, in folosul sporturilor de iarnă."


programul oficial al Concursurilor de Iarnă, cu dedicații (printre ele: Neagu Boerescu, Wendy și Walter Muston)


surse: afis hotel + programul oficial al Concursurilor de Iarnă, 30 ianuarie - 3 februarie 1929, colecția Dimăncescu

vineri, 5 decembrie 2025

Federatia Romana de Schi

Debutul oficial al schiul are loc in competitii organizate de catre Comisia Sporturilor de Iarna din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR), infiintata in anul 1912. Primul campionat national are loc in anul 1921.


La 15 februarie 1930 se face trecerea de la FSSR la Uniunea Federatiilor Sportive din Romania (UFSR), in cadrul careia fiecare federatie avea personalitate juridica. In cadrul UFSR activau Federatia Romana a Sporturilor de Iarna (FRSI) si nou infiintata Federatie de Ski (1931) - presedinte fiind Theodor Rosetti-Solescu.


In toamna lui 1940, dupa abdicarea regelui Carol al II-lea si preluarea puterii de catre guvernul Antonescu, se desfiinteaza UFSR si se constituie Organizarea Sportului Romanesc (OSR), care functioneaza cu dificultate in conditiile de razboi.


In toamna lui 1944 se desfiinteaza OSR si se reinfiinteaza UFSR, care va dubla o scurta perioada de timp (pana pe 7 martie 1946) pe nou infiintata Organizatie a Sportului Popular (OSP).
Imbinand activitatea de comandant instructor cu cea de organizator si activand pe coordonatele INEF/IMEF si federatie, Ioan Dimancescu este ales vice-presedinte al F.R. Ski in anul 1940,


iar intre anii 1942 si 1945 este presedintele federatiei.


(vezi si Ordin de zi pe Sportul Romanesc, OSR - Federatia Romana de Ski, 16 octombrie 1943, semnat in calitate de presedinte al FRS)

Din cuprinsul Anuarului Sportului Romanesc - 1943, editat de OSR:
Popularizarea Skiului, Realizarile Federatiei Romane de Ski, Organigrama federatiei, Campionatele Nationale de Ski 1943 si Cupa Bucegilor.

 

O prioritate a federatiei devine popularizarea schiului "in randurile tineretului muncitoresc, scolar, universitar, premilitar si extrascolar".



Schiul devine una dintre disciplinele care trebuiesc stapanite de un "Sportiv Complet".


luni, 1 decembrie 2025

Clubul Sportiv Peleș

Apariţia asociaţiilor de turism şi sport

La sfârşitul secolului XIX sporturile de iarnă îşi fac un debut timid în România. Prima prezenţă recunoscută este “Societatea Carpatină Sinaia” în anul 1893. Urmează o perioadă de avânt promiţător. In anul 1903 se constituie “Societatea Turiştilor din România” (STR). Printre fondatori îi găsim pe Grigore Antipa, Simion Mehedinţi, Gheorghe Munteanu Murgoci şi Alexandru Vlahuţă.
Tot la Sinaia, în anul 1909 apare “Clubul Sportiv Român”.

In anul 1912 se înfiinţează “Federaţia Societăţilor Sportive din România” (FSSR), în cadrul căreia va activa “Comisiunea Sporturilor de Iarnă”.(1) Sub auspiciile FSSR, la Sinaia încep să se organizeze primele concursuri oficiale de schi, săniuţe şi bobsleigh.(2)

In anii de dupa război turismul şi sporturile de iarnă se vor revigora destul de rapid, pe coordonatele resursă umană - bază materială - drumeţie şi sport.

Un prim factor important a fost contribuţia armatei române. Participarea noastră cu o delegaţie de sportivi militari la Jocurilor Inter-Aliate (Paris, 22 iunie - 6 iulie 1919) evidenţia necesitatea unei alte viziuni faţă de pregătirea fizică în randul forţelor armate.

Intre anii 1919-1923, se desfaşoară programe intensive de formare, în centrul cărora se situează recent creata armă a Vânătorilor de Munte (cu maiorul Virgil Bădulescu comandant din timpul războiului), considerată elita armatei române. In anul 1923 existau 24 de Case Ostăşeşti care funcţionau în cadrul armatei ca nuclee pentru stimularea practicării exerciţiilor fizice (gimnastică sportivă) şi a jocurilor sportive moderne, elemente preluate din cadrul metodicii YMCA (“Young Men’s Christian Association” - cu o filială prezentă în România din anul 1919, la iniţiativa Reginei Maria).(1)

[cursul de educaţie fizică (coala de vară) pentru formarea instructorilor repartizaţi Caselor Ostăşeşti, susţinut de lt. col. Virgil Bădulescu şi desfăşurat cu concursul societăţii YMCA şi al Regimentului 1 Vânători de Munte (Braşov, august 1920)]

[curs de instructori de ski (15 ofiţeri, 42 ostaşi trupă), iarna 1920-1921]

In anul 1922 iau fiinţă “Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică” (ONEF) şi “Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică” (INEF), sprijinite de către armată la nivelul conducerii şi corpului didactic. Primul rector al INEF-ului este lt. col. Virgil Bădulescu.

O serie de ofiţeri recomandaţi pleacă cu burse în străinătate, revenind în ţară pentru a activa ca promotori ai sportului şi educaţiei fizice.

Intre anii 1922-1929, în cadrul INEF-ului funcţiona o secţie militară care se va transforma în anul 1929 în “Institutul Militar pentru Educaţie Fizică” - IMEF, la conducerea căruia va fi numit lt. col. Emil Pălăngeanu.(3)



[antrenament cu instructori şi studenţi de la IMEF]

Al doilea factor important a fost coordonata civilă. Tradiţia construită prin asociaţiile de turism şi drumeţie antebelice a fost susţinută de apariţia altora noi. De menţionat “Hanul Drumeţilor” (1921-1925) şi continuatorul său, “Turing Clubul României” (TCR) (1926-1947). Se adaugă efortul constant de popularizare realizat de promotori entuziaşti ai muntelui: Mihai Haret, Nestor Urechia, Bucura Dumbravă, Emanoil Bucuţa, Nicolae Bogdan. In cadrul noului stat unitar român de după 1918, asociaţiile din Transilvania vor avea un aport considerabil. Reprezentative sunt “Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor” (SKV - Siebenburgische Karpathenverein) înfiinţată încă din 1880, cu sediul la Sibiu şi “Societatea de schi Braşoveană” (KSV - Kronstadter Ski Vereinigung), înfiinţată în anul 1905.(1)

Primul campionat naţional de schi se desfăşoară la Sinaia (12-13 februarie 1921). Căpitanul Emil Pălăngeanu (Ski Club Sinaia), domină întrecerile, cucerind titlurile la sărituri, combinat fond-sărituri şi obstacole.


placheta câștigătorului - cpt. Emil Pălăngeanu

La fond câştigă sergent Gheorghe Leurzeanu (Ski Club Sinaia), iar la coborâre doamne, Hertha Gust (KSV). La juniori, proba de fond este adjudecată de Alexandru Calista, iar cea de stil de Fritz Schnell, ambii de la Cohorta “Peleş” Sinaia. (4) (cohorta era o unitate cercetăşească la nivelul unui oraş sau comune, totalitatea cohortelor dintr-un judeţ formând o legiune)

Incepând cu anul 1924, în cadrul FSSR-ului va activa “Comisia centrală de ski”, prefaţând înfiinţarea Federaţiei Române de Ski în anul 1931. (1)


Clubul Sportiv “Peleş” Sinaia

Am dorit ca printr-o introducere sintetică să schiţez tabloul general în care pe 10 aprilie 1923 (5) se înfiinţează Clubul “Peleş” din Sinaia, “asociaţie sportivă pentru sky şi alpinism”. Clubul apărea “din iniţiativa căpitanului Ioan Dimăncescu din Bat.1 Vânători de Munte şi cuprindea majoritatea tinerilor din Sinaia, băieţi şi fete, dornici să se perfecţioneze la ski. Dimăncescu, un mare entuziast, propune preşedinţia de onoare prinţului Nicolae, care o primeşte, participând şi el la unele întâlniri şi întreceri de schi.”(6)


[poza de grup la finalul unei zi de concursuri, cu Principele Nicolae în uniformă, în centru şi cpt. Dimăncescu în dreapta, cu banderolă]

Din comitetul fondator al clubului mai făceau parte Decebal Mateescu, George Matheescu - primarului oraşului Sinaia, fraţii Pascu şi Calista.(1)

De pe urma clubului nu au rămas documente, deşi a funcţionat 12 ani în sediul său din str. actuală Aosta nr. 19.”(6) Au supravieţuit fotografii şi câteva articole din presa vremii, toate păstrate cu drag de bunicul meu, Ioan Dimăncescu, iniţiatorul clubului şi primul preşedinte.


[legitimatia de membru si insigna clubului]

Formaţia lui de iubitor al muntelui şi cea de militar de carieră angrenat în prefacerile acelor ani i-au dat, probabil, ascendentul persoanei potrivite la locul potrivit.

In cele ce urmează putem să ne facem o idee despre ce a reprezentat această asociaţie pentru Sinaia şi pentru sportul interbelic.
Chiar de la infiinţare, sportivii Clubului “Peleş” participă la evenimentele organizate sub egida FSSR.

[în poiana din faţa castelului Peleş, aşteptând concurenţii]

[sărituri la trambulina pentru juniori: Tabaraş Ion (locul 2)]

“Ilustraţia săptămânală” nota în februarie 1924: “Lupta pentru Maratonul României (30 km) şi campionatul naţional de ski (14 km şi 2 sărituri) a fost angajată între aceaiaşi temuţi adversari: Leurzeanu Gheorghe dela Colţea din Braşov şi Calista Alexandru dela Cercul Peleş din Sinaia. Pista, în general, a fost aproape la fel la cele două curse, aceea de mare fond având un tur dublu, a traversat versantul nordic al Bucegilor, până la Poiana Ţapului, de unde s’a trecut peste apa Prahovei pe livezile din stânga văii, revenindu-se în Sinaia. […] La alergarea de doamne (4 km), a triumfat d-ra Mateescu Mia (Cercul Peleş) şi la alergarea juniorilor (6 km), Bodeanu E. (Colţea).”(7)

Clubul Sportiv “Peleş” organiza şi propriile competiţii. De remarcat motto-ul inspirat care acompania pancartele de pe traseu: “De dragul munţilor”.

[sosire în proba de schi fond femei]

Principesa Ileana era implicată în activităţile “Asociaţiei Creştine a Femeilor” din România (ACF), preşedintă de onoare până în anul 1938 fiind Regina Maria. ACF-ul reprezenta filiala din România a organizaţiei “Young Women’s Christian Association” (YWCA), corespondentul feminin al YMCA. Femeile erau încurajate să se implice în activităţi sociale, inclusiv sportive, într-o perioadă în care în România se puneau bazele unei emancipări a sexului frumos, pe coordonatele trup-minte-suflet.(8)


[principesa Ileana, lt. col. Emil Pălăngeanu și cpt. Dimăncescu]


[concurente la proba de săniuţe]



[un copil adus de părintele său la schi]

Clubul organiza competiţii şi pentru cei mici. La una din ele “Gazeta Sporturilor” nota: “au participat peste 60 de copii, cari au fost clasaţi pe categorii de vârstă. Membri seniori ai Peleşului au ajutat la organizarea şi conducerea concursurilor, cari au însemnat un nou succes pentru această grupare sportivă.”(9)


[participanţi la proba de săniuţe]


[cpt. Dimăncescu în mijlocul unui grup de concurenţi]

Iniţiativele şi calendarul sportiv al Clubului “Peleş” din Sinaia s-au împletit cu activităţile din cadrul FSSR, dar şi cu acţiunile de promovare a cercetăşiei, fapt consemnat şi in “Ziarul Universul”: “A treia zi de Crăciun s-au ţinut concursurile de sky pentru championat, sub conducerea d-lui profesor C. Ionescu, locotenent I. Dimăncescu şi Decebal Mateescu - student - şi cu colaborarea cercului sportiv Peleş din localitate.

Inaintea amezii au fost curse de alergări pe sky pentru cercetaşe şi cercetaşi, juniori şi seniori. Plecările au fost date din pădure pe teren variat şi cu obstacole, sosirea făcându-se pe poiana din faţa castelului Peleş.”(10)

Decebal Mateescu, este cel de-al doilea preşedinte al clubului. Cu un mandat de 3 ani (1924-1926), acesta se va desparţi de club, plecând din ţară pentru pregătirea unui doctorat în ştiinţe comerciale la Birmingham.(11)

Căpitanul Dimăncescu se va reîntoarce la conducerea clubului ca proaspăt licenţiat în Educaţie Fizică, dupa ce absolvise International YMCA College, Springfield, Massachusetts, USA.(12)

Pe 17 octombrie 1926, la momentul prezentării raportului în vederea alegerii noii conduceri, Gazeta Sporturilor nota că pornind de la 2 secţii (turism şi football), clubul ajunsese la un număr de 10, promovându-şi activitatea şi în alte localităţi de pe Valea Prahovei. (5)


[manifestare pentru susţinerea activităţilor de vară ale clubului “Peleş”, desfăşurată la Breaza (3 iunie 1924); în primele rânduri se observă membri de la secţiile de ciclism şi turism]

In acelaşi an “Peleşul dădea ţării 2 campioni la ski: d-ra Mia Matheescu şi Toma Calista”. Clubul se străduia să echipeze cât mai mulţi copii din Sinaia cu material pentru alpinism, sky şi turism, cu înlesniri la plată şi chiar gratuit pentru cei lipsiţi de mijloace”.(5)

Foarte preţioasă este includerea în acelaşi articol a unor extrase din statutul clubului: Dispoziţii generale, Compunerea Peleşului, Admisiunile, Organizarea şi administrarea “Peleşului”, Activitatea Asociaţiunei.

Conform art. 2.b. “Peleşul are ca scop de a colabora cu societăţile similare şi cu cele ce se ocupă de menţinerea şi punerea în valoare a frumuseţilor munţilor din jurul Sinaiei”, obiectiv confirmat şi într-un proces verbal al asociaţiei Turing Clubul României pe anul 1927: “D-l căpitan Dimăncescu, membru al sectiei (TCR - n. red.) şi preşedinte al asociatiei sportive Peleşul, arată ca această asociaţie este încântată de rodnica activitate a secţiei Bucegilor căreia donează din partea a trei membri ai Peleşului suma de 500 de lei. Totodată făgăduieşte Turing-Clubului tot sprijinul membrilor cercului Peleş.”(11)

Marele merit al clubului constă nu atât în numărul de campioni pe care i-a dat de-a lungul anilor, cât în promovarea în masă pe care a făcut-o sporturilor de iarnă şi drumeţiei.

Cel mai cunoscut sportiv care s-a format în asociaţie a fost Constantin Ciocoiu (foto: Formula As), născut în 1912. Debutează în 1924, avându-l ca instructor pe cpt. Dimăncescu. Pana la retragerea din 1943 caştigă mai multe titluri de campion la schi, sanie şi skeleton.(1)

In ultimii ani ai vieţii a acordat un interviu din care spicuim:
“Concursurile de patrule militare pe schi, erau organizate de Vânătorii de Munte şi se desfăşurau alternativ la Sinaia şi Predeal. O patrulă era formată din 15 militari, un ofiţer şi un plutonier. In afară de armă, soldaţii purtau în raniţă o greutate de 18 kg. Toate batalioanele de Vânători şi Garda Regală aveau patrule în concurs.
Căpitanul Dimăncescu, iniţiatorul Clubului Sportiv Peleş era cu mine la Bat. 1 Vânători de Munte. La Valea Neagră, în Muntele Păduchiosu erau tragerile. Apoi ne întorceam pe la Foişor. Cursa dura cam 2 ore şi jumătate". Seara, vânătorii aprindeau artificii, "vulcani" le ziceam, că aruncau jerbe de scântei. Cu fanfara militara în frunte, cu chipurile luminate de torţe se retrăgeau spre centru unde îi aşteptau drăguţele la hore şi sârbe.”(13)

[principele Nicolae trecând în revista patrulele militare]

Succesul clubului a fost determinat şi de susţinerea pe care membrii casei regale (principele Nicolae şi principesa Ileana), precum şi administraţia Peleşului au acordat-o asociaţiei. De altfel, Peleşul nu era o excepţie. Principele Nicolae devenea in anul 1928 comandantul Marii Legiuni a Cercetaşilor României (14), principesa Ileana îi va urma exemplul devenind comandanta Marii Legiuni a Cercetaşelor României din anul 1930 (15), fiind implicată şi în susţinerea activităţilor Asociaţiei Creştine a Femeilor, a cărei preşedinţie de onoare o va prelua din anul 1938, la moartea reginei Maria. Şi amândoi erau din anul 1927 membri de onoare ai Turing Clubului României - secţia alpină a Bucegilor (16).


[principesa Ileana şi principele Nicolae împreună cu un grup de promotori ai Clubului “Peleş”]


In pragul aniversării a 90 de ani de la înfiinţare am putea să privim pasiv-nostalgic acest episod din istoria sportului din România,. Numai că entuziasmul acelei generaţii, dublat de profesionalism şi caracter, transcede peste ani într-un exemplu deosebit de actual, care ar trebui să motiveze şi să inspire structurile şi asociaţiile de profil din zilele noastre.


Alin Dimăncescu


colonel Ioan Dem. Dimăncescu (1898-1951)


-absolvent al Liceului “Mihai Viteazul” din Bucureşti (1916), “Şcolii de ofiţeri de infanterie” din Botoşani (1917), International YMCA College din Springfield / SUA (1926)
-combatant în primul război mondial şi în campaniile din Basarabia şi Ungaria.
-Decorat cu “Virtutea Militară”, “British War Medal”, Furajera “Mihai Viteazu”, ordinul “Coroana României”, “Meritul Cultural” şi alte distincţii
-împreună cu fratele său a înființat prima patrulă si prima formațiune de cercetași din România (1913), comandant de centurie (Sinaia), cohortă şi legiune (Bucureşti), decorat cu “Virtutea Cercetăşească” (1935), membru al asociaţiei “Cercetaşii din Răsboiul 1916-1919”, comandantul “Falangei Străjerilor” si directorul “Educaţiei Fizice şi Sănătăţii” în comandamentul “Străjii Ţării” (1937-1940)
-comandant instructor în cadrul Batalionul 1 Vânători de Munte Sinaia, INEF şi IMEF (1921-1936)
-membru fondator şi preşedinte al Clubului Sportiv “Peleş” Sinaia (1923-1924, 1926-1929)
-comandant adjunct al centrului “Munca Tineretului Român” (MTR) de la Breaza (1942-1944)
-preşedinte al Federaţiei Române de Schi (1942-1945)
-redactor şef al “Buletinului Educaţiei Fizice” (ONEF), autor de articole şi studii de popularizare a turismului şi sporturilor
-membru al asociaţiilor “Hanul Drumeţilor”, “Turing Clubul României”, “Amicii Predealului”, “Ski Club Bucureşti”
pentru detalii: povesteaunuicercetas.ro


Bibliografie
1. prof. dr. Nicu Alexe şi colectiv, Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, Editura Aramis, Bucureşti, 2002
2. Concursurile Sporturilor de Iarnă la Sinaia, Revista Automobilă, organ oficial al Automobil-Clubului Român şi al Federaţiei Societăţilor Sportive din România, numere din anii 1915-1916, boreal2007.wordpress.com
3. col. prof. dr. Ioan Armanu, Educaţia Fizică în Armata Română - File de istorie, Editura Academiei Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2011
4. Campionatele naţionale de ski, Anuarul Sportului Românesc, Oficiul Sportului Românesc, 1943
5. Alpinism. Asociaţia Peleş, Gazeta Sporturilor, 9 noiembrie 1926, extras, colecţia Dimăncescu
6. Gh. Nistorescu, Din plaiul Prahovei la Sinaia - Istorie şi contemporanitate, Editura Arhimede, 1995
7. Florian Dacu, Campionatele României de bobsleigh, ski şi săniuţă, Ilustraţia Săptămânală, februarie 1924, extras cu dedicaţie de la autor, colecţia Dimăncescu
8. Infăptuiri 1919-1929, broşura Asociaţiei Creştine a Femeilor, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1929, colecţia Grunau
9. Campionat de ski şi săniuţe pentru copii, Gazeta Sporturilor, 12 ianuarie 1929, extras, colecţia Dimăncescu
10. Concursurile de sky ale cercetaşilor - Sporturile de iarnă la Sinaia, Ziarul Universul, 8 ianuarie 1924, extras, colecţia Dimăncescu
11. Proces verbal din 3 octombrie 1926, Al doilea anuar al Bucegilor, Editura Secţiei Alpine a Bucegilor, Sinaia, 1927
12. Students From 20 Foreign Nations Answer College Roll Call, The Springfield Sunday Republican, November 22, 1925, extras, colecţia Dimăncescu
13. Constantin Ciocoiu, Sinaia din amintiri, metropotam.ro (preluare din Formula As), 17 decembrie 2006
14. Valeriu Tebeică, Istoricul Cercetăşiei, Cercetaşul - revista Cercetaşilor României, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr.2, aprilie 1930
15. Nissa Cămărăşescu, Privind înapoi, Cercetaşul - revista Cercetaşilor României, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr.21, ianuarie 1932
16. Raport la Adunarea Generală ordinară a TCR - secţia alpină a Bucegilor - 7 ianuarie 1928, Al treilea anuar al Bucegilor, Editura Secţiei Alpine a Bucegilor, Sinaia, 1928


Surse foto
-toate fotografiile, cu exceţia celor unde se menţionează în mod expres o altă sursă, sunt din colecţia Dimăncescu

_______

articolul de mai sus a aparut in revista Astra, nr. 3-4, 2012